Eyeliner-ul – prieten sau dusman?

eyeliner prieten sau dusman

Cand am inceput eu povestea asta cu machiajul, intre mine si eyeliner era asa “a love-hate relationship”. Ma fascina sa il vad la trasat atat de frumos, curat si curbat la ochii marilor dive, dar cand venea vorba sa il fac imi tremura mana 4 grade pe scara Richter. Simetria era o gluma proasta si, de multe ori, incercand sa il repar, reuseam sa il stric iremediabil.

In noaptea de dinainte sa machiez pentru prima data niste doamne importante la o sedinta foto, desi exersasem, am avut cosmaruri cu eyeliner nereusit si nu mi-am zis in cap catre studio decat „sa nu imi ceara nimeni eyeliner, sa nu imi ceara nimeni eyeliner”.. Am avut noroc cu primele 3 doamne… nu au vrut liner, si am respirat usurata, pentru ca despre ultima doamna stiam sigur ca nu va vrea eyeliner. Dar ce credeti ca mi-a raspuns cand am intrebat-o: “si ce ti-ar placea sa facem?”… pam pam paaam: “un liner dragut :)” Nu a fost cel mai reusit liner trasat, dar a fost ok (pentru inceput).

Imi doream sa mi-l trasez si mie si mi se parea si mai complicat decat daca i l-as fi facut modelului meu. Insa, in timp, am trasat si tot trasat, diferite tipuri, cu diferite texturi si recent am primit un compliment fain de la un trainer priceput: “ai foarte multa precizie cand trasezi liner“. Eu? Am ajuns eu la precizie? Deci se poate. Nu o sa uit cum la o prezentare de moda am trasat aproximativ 70 de linii de eyeliner intr-o seara.

Apoi tot uitandu-ma pe Instagram, Pinterest, Youtube, Facebook etc, mi-am dat seama ca 90% din machiaje au si un eyeliner trasat acolo, si cu cat mai lung si mai ascutit cu atat mai bine. Makeup dupa makeup, poza dupa poza, indiferent de tipul de machiaj, ocazie sau culori, linerul era acolo omniprezent. L-am vazut trasat cu ajutorul celor mai ciudate obiecte: de la scoci la forfecute, pile, cutite, pensete, stampile, you name it! El, frumosul eyeliner era peste tot. Si la fel ca un dulce bun pe care il mananci prea mult si de la care ti se apleaca, asa mi s-a aplecat mie de el. Fix acum cand mana mi-e precisa si ochiul format.

Am dezbatut subiectul si cu alti makeup artisti si am simtit cum plana deasupra noastra “presiunea” linerului. Am ascultat cum multe cliente te judeca pentru ca nu iti iese la fel de ascutit, sau de rapid cum iese pe Youtube cu ajutorul scociului. Unor tipuri de ochi nici nu li se potriveste, si totusi clienta vrea un eyeliner similar cu cel al surorilor Kardashian. Mereu am spus ca trebuie sa lucram la educarea clientei, dar asta e alta poveste, pentru alt articol. 🙂

Dar pana una alta, ce facem noi, makeup artistii, cu linerul? E ok oare ca il super folosim si il punem peste tot? Va deveni clasicul trademark al divelor un trend ce se va fuma de la supra utilizare?

Voi ce parere aveti?

Cu drag

L

Photo by: Crina Popescu

Model: Andreea Buzdugan

Makeup: LPmakeup

 

2 Replies to “Eyeliner-ul – prieten sau dusman?”

  1. Hi hi, prima dată l-am tras în ’98, aveam vreo 20 de ani iar eyelinerul era un soi de cerneală dubioasă și incolora.Si de 20 de ani o fac aproape zilnic ( exceptând zilele de plaja), ei bine, când îl trasez la mine nu am nici o problema, însă am avut mult de furcă să îl trasez modelelor care veneau la cursul de machiaj.Totusi, niciodată nu m-a îngrijorat problema eyeliner-ului, însă pe colegele mele DA 😂, pe mine mă stresează blendingul, și în clipa de față, și teama petelor 🙈.Dar cam atât.Multumim pentru articol 😘💗.

    1. Buna Monica, in primul rand iti multumesc ca ma citesti. Chiar aveam inca si un material despre blending, si tocmai m-ai convins sa il fac repede. Te pup

Comments are closed.